Legenda plopului
A fost odata un baiat tare rau. Cât era ziulica de mare, colinda prin sat si se tinea doar de rele. Cauta cuiburile pasarilor si le spargea ouale, chinuia bietii câini care nu-i faceau nici un rau, legându-le câte o tinichea de coada si apoi luându-i la goana. Dar cel mai mare pacat al sau era ca îsi batea joc de oamenii batrâni. Bunul Dumnezeu era foarte mâhnit de purtarea baiatului, dar Se hotarî sa încerce sa-l schimbe si o trimise pe pamânt pe Sfânta Duminica. Aceasta se preschimba într- o batrâna sarmana si gârbovita de ani si se aseza la usa bisericii în zi de sarbatoare, când tot satul era strâns la slujba. Ca sa-i încerce inima, batrâna i-a cerut baiatului un mar sau un colac, dar acesta nu doar ca nu s-a îndurat sa faca pomana cu un om sarman, dar i-a si raspuns urât bietei femei. Vazând atâta rautate, Sfânta Duminica se preschimba la loc, înconjurata într-un nor luminos. Toti satenii au cazut în genunchi, închinându-se în fata unei asemenea minuni si bucurându-se de prezenta sfintei în mijlocul lor. Speriat, baiatul obraznic a rupt-o la fuga, dar în urma sa a mai auzit vorbele sfintei:
- Stai pe loc, copil rau ce esti! Coborâsem pe pamânt pentru mantuirea ta, dar vad ca rautatea ta n-are leac. Nu meriti sa traiesti în chip de om, caci nu cunosti ce-s mila si îndurarea. Sa te prefaci într-un copac rece si nesimtitor, iar bucuria florilor si a fructelor sa n-o cunosti! Chiar în timp ce fugea prin curtea bisericii, copilul simti cum inima îi îngheata, trupul i se preface în trunchi, bratele în ramuri, iar picioarele în radacini adânci.
Asa a aparut plopul...
...care si astazi creste cât mai sus, spre înaltul cerului, sa ceara iertare lui Dumnezeu si Sfintei Duminici, iar ca semn al parerii sale de rau îsi misca neîncetat frunzele, tremurând chiar si atunci când nu bate nici o boare de vânt. Plopul nu face nici flori si nici fructe, iar pasarile nu-si fac cuib printre ramurile sale. Oamenii nu-l sadesc în apropierea caselor, caci la vreme de furtuna, plopul este primul traznit de fulger, amintindu-ne astfel de pedeapsa pe care cei rai si nechibzuiti o vor primi.
- Stai pe loc, copil rau ce esti! Coborâsem pe pamânt pentru mantuirea ta, dar vad ca rautatea ta n-are leac. Nu meriti sa traiesti în chip de om, caci nu cunosti ce-s mila si îndurarea. Sa te prefaci într-un copac rece si nesimtitor, iar bucuria florilor si a fructelor sa n-o cunosti! Chiar în timp ce fugea prin curtea bisericii, copilul simti cum inima îi îngheata, trupul i se preface în trunchi, bratele în ramuri, iar picioarele în radacini adânci.
Asa a aparut plopul...
...care si astazi creste cât mai sus, spre înaltul cerului, sa ceara iertare lui Dumnezeu si Sfintei Duminici, iar ca semn al parerii sale de rau îsi misca neîncetat frunzele, tremurând chiar si atunci când nu bate nici o boare de vânt. Plopul nu face nici flori si nici fructe, iar pasarile nu-si fac cuib printre ramurile sale. Oamenii nu-l sadesc în apropierea caselor, caci la vreme de furtuna, plopul este primul traznit de fulger, amintindu-ne astfel de pedeapsa pe care cei rai si nechibzuiti o vor primi.